Agricultura românească a fost cândva renumită nu doar în Europa, dar şi în întreaga lume. Moşul meu, agricultor fiind, vindea tăuraşi şi berbecuţi italienilor înainte ca eu să mă nasc. Buna ducea lapte, covăsât (iaurt) şi ouă doamnelor de la oraş înainte de a se mărita. Când eram de 7 – 8 anişori moşu’ mă urca în carul încărcat cu bucate (grâu şi porumb) pentru a mă duce să văd chiaţul (piaţa de alimente) sau târgul din Bălgrad.
După ce am mai crescut sau rărit aceste drumuri, apoi au dispărut de tot. S-a făcut colectivizarea agriculturii. Produsele agricole nu mai erau exportate de agricultori ci numai de către stat prin unităţi economice specializate. Dar şi atunci tot ce se mânca în România erau numai produse româneşti originale, obţinute după metode moştenite de la strămoşi. Roşiile, castraveţii, pepenii, prunele, merele, perele, strugurii, porumbul fiert şi toate celelalte produse agricole aveau alt gust.
Nimeni nu ne oprea să luăm fructe căzute pe jos şi să le mâncăm nespălate pentru că nimeni nu s-a îmbolnăvit din aşa ceva. Să nu mai vorbim de laptele proaspăt muls pe care-l beam cald, cu spumă, direct din găleata în care era muls. Apoi caşul, brânza, covăsâtul, păpara făcută cu creste de slănină prăjită, erau consumate cu multă plăcere alături de mămăliga făcută cu făină din porumb proaspăt măcinat la moară „cu piatră”.
Au mai trecut un număr de ani şi produsele agricole deşi erau tot româneşti, au început să-şi piardă gustul de odinioară. Erau anii în care la mare modă erau îngrăşămintele chimice. Produsele agricole erau mai mari şi mai frumoase, dar nu mai aveau acelaşi gust. Au venit apoi şi anii în care produsele agricole româneşti au fost uitate şi pieţele s-au umplut cu produse aduse din Ungaria, Spania, Italia, Turcia. Nici măcar cele ale vecinilor bulgari nu mai erau căutate.
Acum din nou se bate monedă pe produsele româneşti „ecologice”, dar sămânţa de unde provine? Din hibrizi sau soiuri modificate genetic? Să zicem că şi seminţele vor fi tot din alea de altă dată. Dar ce preţuri vor avea produsele ecologice? Se va putea apropia omul de rând de ele sau omul de rând se va mulţumi mai de parte cu cele neecologice, care sunt mai ieftine.
De aici, prin eliminare, se ajunge şi la ce se poate face pentru generalizarea programului iniţiat de „REAL”: „Produceţi româneşte, vindem româneşte”? Unităţile comerciale specializate în desfacerea produselor agricole ecologice să stabilească preţuri accesibile omului de rând. Dar cum mai pot fi stabilite aceste preţuri când economia românească a luat-o razna şi preţurile sunt tot mai mari de la o zi la alta?
Leave a Comment