Vreau ca fumul meu sa ramana pe Pamant…

Nopti intregi de stat pe scarile casei la 4 dimineata, privind luna deasupra aceluiasi salcam… sti sentimentul ala… cand te afli sus si un hau mare vrea sa te inghita si te cheama… jos pe verticala…. sau cand stai in apa pana la brau si marea vrea sa te inghita cu fiecare val… pe orizontala… haul meu era in sus…. pe diagonala….

Fumam si fumul se imprastia printre flori… pe la nasul unui arici zgomotos care se plimba fara sa.i pese ca aproape m.a facut sa ma pis pe mine de frica urmarindu.l cu mica lanterna de la bricheta…

Imi urca fumul spre stele… spre cerul fara nori… cu o singura suflare si cu un vant cald care nu avea nevoie de aprobare sa adie, umpleam o curte intreaga cu fumul de tigara…. nu cantam… nu sopteam… aveam doar ganduri si niste plamani darnici…

Ma gandeam ca poate nici pe sus pe acolo n.or fi lucrurile tocmai curate… pariu ca si.a bagat omul nasul scarbos si pe sus nu doar pe jos… dar ma gandesc ca poate candva o sa ajung acolo intr.un fel sau altul… nu.mi mai pasa ca solul este deja contaminat… mi.am stins tigarile de N ori pe si in el… dar nu o sa.mi poluez cerul… cel putin nu asta vreau… sper ca luna mea e in siguranta…

Vreau ca fumul meu sa ramana pe Pamant….

Categories: eu

Lasă un răspuns