Vacanţă. Ştim cu toţii ce e.

Numai că la noi nu e până nu e implicat cuvântul grătar. Azi a fost vacanţă la noi.

9:00 – Sună alarma la primul telefon… adorm până se termină

9:01 – Sună alarma la al doilea telefon… după ce se termină adorm.

9:30 – Sună Andrei să mă trezească… adorm după ce termină

9:45 – Deschid ochii… lene de a face mai mult şi îi resping apelul lui Andrei care încerca în continuare

10:00 – Plec spre locul de adunare

Facem pagubă prin podul lui Andrei – avem materiale de grătar.

Transport să mai luăm un inculpat, apoi direcţia Metro. Facem pagubă prin portofele – avem ce urma să punem pe grătar. În drum spre casă, un mic popas să mai facem rost de ceva nimicuri, alţi bani, altă distracţie.

Ajungem şi ne punem dom’le pe treabă:

Andrei tăia lemne….

Iulius pregătea masa de lucru…

Eu râdeam…

Iulian pregătea focul…

Ne punem noi pe treabă şi simţim nevoia de ceva distracţie suplimentară, eventual ceva muzică. Cum sistemul gazdei era cam incomod de târâit afară am făcut un drum pe la mine de mi-am adus laptop-ul şi boxele magice (probabil cele mai plimbate din istorie, vechime serioasă, modificări pe ici pe colo, pete de cola/pepsi/altele de pe la lan party-uri) şi dăi nene distracţie. Bineînţeles numai muzică lăutărească, folk şi rock :)) combinaţia perfectă cu bere. Apropo de bere, cam dezamăgitor butoiaşul Heineken atât de “reclamat”.

Soarele se ascunde puţin în nori, nu-i nimic, începe să dea câte un strop, nu-i nimic, începe ploaie… hoooop adu umbrela de vară pentru grătar… hop târâie laptopu şi toate ce-s legate la el înăuntru. Distracţie în ploaie, hai fă mâncarea, hai ai grijă grătar, hai ai grijă de…. hai facem pe bagabonţii în frig 😮 Unul din nori se răzgândeşte, schimbă traseul să ne evite şi merge pe centură. Scoatem frumuşel iar muzicile şi revenim la situaţia iniţială. Bineînţeles că n-a durat mai mult de câteva minute şi iar ne-am trezit umezi (nu, nu din cauza fetelor) şi a trebuit să repetăm tărăboiu 😀

Dar într-un final ne-am văzut la masă, şi deja după ceva bere anumite spirite (nu dau numele lui Iulian) au început să se încingă şi să devină “life of the party” la masă. Printre hi hi hi şi hahaha s-au dus cantităţi impresionante de carne, muştar, pâine, bere şi cappy. Probabil fetele or fi fost de vină… n-am stat să facem raţii. Da am văzut farfuriile goale şi platourile pe drumul cel bun, însă nici ceferismu’ din doi participanţi (iar nu dau numele meu şi al lui Andrei) n-a fost suficient să le “cureţe” şi pe alea.

Acu de ne-am văzut cu burta la cale… să lăsăm digestia să se pună pe treabă puţin, am prins un pui de somn aşa de bun în timpul filmului…

Gata dom’le, detaliile rămân secrete, numai noi ştim de pozele făcute prin paharu de bere, de securea obosită, de efortul unora de a o folosi, de talentul slab la cărţi şi şah, de cum am reuşit pe ploaie pe drumu înapoi să ne împiedicăm în acelaşi timp de acelaşi lemn….

Categories: eu

Leave a Comment