Un film care mi-a placut

A fost difuzat aseara pe tv si pot sa spun ca l-am vazut din greseala. Era 22, stinsesem calculatorul si am dat drumul la televizor. In timp ce butonam atentia mi s-a indreptat brusc catre un film. Motivul care m-a determinat sa-l urmaresc in continuare, a fost faptul ca era un film romanesc si din curiozitate am zis “ia sa-l vad pan’ la sfarsit”. Initial nu stiam cum se numeste filmul, astazi am aflat ca m-am uitat la Moartea domnului Lazarescu.

Nu ma uitasem deloc la ceas in timpul filmului, eram ferm convins ca trecuse doar o ora, si ma mai asteptam cam la vreo juma’ de ora de proiectie. Eram si cam nedumerit, ce putea sa se mai intample oare? Doar il primisera in sfarsit intr-un spital. Gol, intins pe masa, filmat fara menajamente domnul Lazarescu era spalat si pregatit pentru operatie. Brusc filmul s-a terminat.

Astazi imi este limpede finalul filmului, am inteles faptul pentru care asistentele il spalau. Ele nu il pregateau pentru masa de operatie, ci pentru lumea cealalta.

Moartea domnului Lazarescu este un film cat se poate de artistic, de un nivel artistic, atat ca valoare, cat si ca substanta extrem de ambios. Un film greu, dificil si foarte atipic. Caci da, acum este cat se poate de clar, domnul Lazarescu a fost asasinat de sistem. Nu de sistemul medical, nici de cel social sau politic, ci de sistemul uman, adica de nepasarea, indolenta si indiferenta medicilor

Categories: eu

Lasă un răspuns