Ma tot uit ca cioclii, sa moara astia si-ai dracu’, niciun gand. Pe de-o parte, mi se pare normal, atata timp cat nici cine stim noi, cineva care ne-a invatat ce-i aia democratie originala, cineva care a dat liber la ciordit totul in tara asta, una peste alta, ca sa nu mai amintesc de “huligani”, “mineri”, “legionari”, etc., cineva care, pe langa criza ma-sii de criza, si aia inventata de niste baieti mult mai destepti dacat baietii nostri destepti, ne-a adus unde suntem astazi, isi vede bine mersi, in continuare, de tragerea sforilor in ceea ce priveste guvernarea lu’ P… eşte.
As fi vrut sa spun, nu-i nimic, asteptam, numai ca din pacate, eu unul, ma cam grabesc. Si nu ma grabesc fiindca asa ar vrea muschii mei, nu, nicidecum, as mai avea o gramad’ de treaba, ma grabesc datorita sistemului. In fuga insa, de maine incolo, incerc sa-mi fac revizia anuala, revizie fara de care, probabil, m-as grabi si mai tare. Nu, nu ca nu ma repara astia, nici nu cred c-ar putea si daca stau bine sa ma gandesc, chiar daca motive sa nu le fac pe plac as avea, nici nu prea cred c-as vrea.
Primul pas, medicul de familie, dupa, mai vedem, ca nah, nu pot sa ma prezint la comisia de expertiza medicala, comisie formata dintr-o singura doftorita dar cu siguranta una capabila din cale afara, dar care, nu-i asa, are si ea niste indicatii pretioase, cu palma-n fund ci cu o gramad’ de hartii care sa ateste ca de-a lungul anului trecut, datorita mie si probabil altora ca mine, au trait si medicii si farmacistii, si cum altfel, statul, si bineinteles, asa cum ar fi si normal, nu voi mai apuca in veci sa mananc si eu din sudoarea clasei muncitoare.
Leave a Comment