Procesul verbal la olteni

Cei doi frati gemeni, Vasile si (credeai ca ma-ta-i ciudata?) Vasile se sculara la 4 dimineata. Locuiau undeva in Oltenia si la ora 7 aveau tren catre Bucuresti. La ora 03:45 isi trezira nevestele cu cate un genunchi finut intre a 3-a si a 4-a coasta de sus in jos. Procedara astfel deoarece fratii Lemnaru se laudau peste tot cu cafeaua facuta de nevestele lor, Nicoleta si Dorina.

La ora 6 fara un pic, dupa ce slobozira cainele pe sarma in curte, cei patru iesira pe poarta, avand cu ei 8 sacose de rafie goale, precum si un chef nebun sa bea pe tren. Urcara in personalul ce avea sa-i poarte la Craiova, de unde aveau sa se urce in acceleratul de Bucuresti. Un calcul rapid releva numarul exact de peturi de bere ce se putea consuma in tot acest timp: sase.

Prima sticla fu scoasa la interval tocmai cand controlorul aparu. Biletele la control, va rog. Dorina se apuca instinctiv sa caute in geanta biletele inexistente. Vazand febrilitatea tipic muiereasca cu care nevasta-sa cauta niste bilete care nu fusesera achizitionate nicicand, Vasile isi retinu un pumn tovarasesc, dar sanatos, in umarul consoartei. In schimb, ii spuse: Usurel, fa, opreste search-ul ca rezolv eu. Si Vasile scoase la interval o a doua sticla de Gambronus.

Vasile licita si el 3 tigari si spuse: Amu…haida, bre, nu ne-ntelegem si noi ca-ntre olteni? Ca n-avuseram timp sa luam si bilete. Stii matale cum e. Controlorul, prietenos si saritor, ca orice angajat al CFR-ului din Romania, ii intreba de curiozitate: Da’ unde va duceti voi, ma? Fratii Lemnaru raspunsera: la Bucuresti, sefu’. Ca joaca Craiova cu jegosii aia de la Rapid. Si daca tot mergem, ziseram sa le luam si pe muieri sa vada si ochii lor capitala.

Departe de a fi o regula sau ceva de acest gen, controlorul, CFR-ist din tata-n fiu, era rapidist convins. Trei peturi de bere si patru procese verbale mai tarziu, familia Lemnaru se gasea pe o bancuta in Gara din Craiova, blestemand ziua in care, vrajiti de ticalosii aia de Oblemenco si Balaci, se indragostisera de Stiinta.

Categories: eu

Lasă un răspuns