Prima oară

[facultate]HAhaha Hăhăhă[/facultate]….da uite că a venit şi sesiunea (mă rog… presesiunea) cu prima verificare. Dimineaţă la 6:30 eram în picioare, mulţumită unor surse externe 😀 , şi gata de activitate creieroasă întensă. Aiurea… lipsa de somn nu făcea altceva decât să mă ajute în a găsi noi modalităţi de a râde, fie că mă întrebau colegii, fie că mă întrebam singur, fie că îmi uitasem carnetul de student tot o veselie eram.

Ceva agitaţie la adunare, puţină organizare, ăia mai ştiutori în rândurile din faţă… eu în spate… iar distracţie pe seama pregătirii mele temeinice.

10 min1ute după ora anunţată apar profesoarele cu braţul magic de foi: “Toate materialele jos la stânga băncii şi telefoanele închise!”

S-a cam agitat gloata dar degeaba: “Clasa întâi…când sunteţi gata mă anunţaţi”

Într-un final se dau subiectele şi se pune lumea pe treabă; eu eram puţin ocupat să văd ce treabă face lumea apoi să mă apuc şi eu. Subiectele erau accesibile pentru cine avea idee. Trece timpul (ca-ntotdeauna foarte repede), foaia se colora uşor uşor… şi atunci s-a întâmplat inevitabilul: A sunat un telefon cu un ton de apel foarte similar cu al meu, dintr-un buzunar foarte similar cu al meu. De fapt, era chiar al meu, îmi suna alarma de dimineaţă obişnuită, dar până să-mi dau seama am ridicat mâinile cu el spunând către profă:

“E alarma, telefonul era închis, chiar nu ştiam că sună şi aşa!”

Profesoara care probabil ştia de astfel de situaţii (nu coborâtă din pom ca mine) şi-a întors privirea către restul colegilor care încă nu erau siguri dacă “Loosing my religion” nu desemnează vreun atac terorist în liniştea aia deplină.

După asta lucrurile au revenit la normal….şi trebuie să recunosc, mi-a fost dor să fiu în clasa întâi

Categories: eu

Leave a Comment