Prietenie adevarata. Episodul 1

Nu mai întâlnisem prietenie adevărată până ce nu am cunoscut-o pe ea. Nu credeam că poate exista prietenie între două persoane de acelaşi sex, iar aici mă refer la simplă prietenie. Nu prea am încredere în femei, am mai multă în cineva de sex opus. Dar totuşi era ceva aparte în această prietenie, nu se citea ipocrizie, minciună sau invidie. Cele mai multe prietenii se distrug din cauza invidiei. Era vorba chiar de iubire, acea iubire prietenească sau poate chiar părintească.

Învăţam reciproc: eu despre viaţă, ea despre copilărie. Eu despre prieteni, ură, iubire, frumuseţe, nebunie. Ea despre: copil, familie, dorinţa de a avea ceva, vise. Exista un echilibru între noi două, o prietenie frumoasă.

Un echilibru ce părea greu de rupt, o legătură ce trecea peste mulţi şi multe; trecea şi peste distanţă şi necunoaştere. Era vorba de încredere, înţelegere. Zile pline de vorbă, legături împletite mai bine, plictiseala nici măcar nu exista. Problemele nu le observam, totul părea mai uşor cu ea în preajmă. Şi ştiu că şi ea credea la fel. Nu conta cum o vedea lumea pe ea ca persoană, eu o cunoşteam sau cel puţin atunci aşa am crezut. Era acea relaţie de prietenie la care orice persoană visează. Să ai încredere în cineva este aproape imposibil în ziua de azi. Amestecate sunt căile şi niciodată nu ştii cine îţi devine apropiat. Dar cu ea totul era diferit. Nu era ca toţi ceilalţi.

Categories: eu

Lasă un răspuns