Cand mi-am luat motan am zis sa n-am probleme. Pisica se-mpuiaza, pui, miorlaieli, pisoi peste tot, pisoi din pisoi… Vise taica, vise! Ca motanul meu e dobitoc. In loc sa se duca si el ca baietii, pe case, sa se distreze, bairamuri, alea, alea, el a a adus-o fuga acasa. Nu-i vorba, are gusturi baiatul: subtirica, grizonata, ochii verzi, o frumoasa. O data, de doua, pana a aparut cu burta mare.
Eh, zic, asta e, sper sa-i faca la ea acasa. Iar vise fiindca azi dimineata, ce s-a gandit el: sa ne-arate ce capabil e! Si ete cum mi-au aparut in curte trei miorlăici mici abia miscand. Frumosi, nu zic nu, chiar frumosi! Dar nah, acuma doar n-o sa fac crescatorie. Si-i zic: ba, ce facusi ma dobitocule, ce le dai sa manance? La care el: “pai n-ai blog, gasesti tu pe cineva care sa-si doresca un pisoi!” Tu-ti motanu’ ma-tii, de nu-ti tai io coada, bine, bine!
Leave a Comment