Noaptea

E noapte. Somnul mi-a fugit.

Un greer trist cântă în iarba uscată. Încă mai am geamul deschis şi-l ascult. Scriu cu lumina stinsă având ca reper o rază venită de la lampadarul situat pe aleea ce duce spre cetate.

Zăresc două stele ce licăresc în noapte pe cerul senin. Îmi imaginez că este mama lângă tata şi privesc în camera mea. Mă veghează.

O veste tristă m-a bulversat. Un preot cu care am fost coleg de serviciu la calea ferată a încetat din viaţă. Nu ştiu cu cât timp în urmă, dar vrând să dau curs unei invitaţii mai vechi am vrut să-i fac o vizită la biserică. M-am dus să-l caut şi nu l-am găsit. L-am căutat în cartea de telefoane, dar tot fără rezultat. Am sunat la cineva în parohia unde ştiam că slujeşte şi aşa am aflat vestea tristă. Am ajuns mult prea târziu pentru a răspunde acelei invitaţii. Dar poate totuşi a fost primită vizita mea târzie la o Liturghie în Simeria.

Timpul trece pe nesimţite. Din nou este ziuă şi soarele tomnatec se joacă leneş pe dealul din faţa casei mele. Viaţa a reintrat la normal şi se deplasează odată cu timpul.

Categories: eu

Lasă un răspuns