Multumesc, oricare ar fi fost motivul

NU pot sa nu va spun ce-am patit saptamina trecuta, in metrou. Cineva mi-a dat locul, pe scaun.

Era relativ dimineata, la ora la care inca multi oameni erau in drum spre serviciu. Metroul- potrivit de aglomerat. Eu- cu cartea din care citisem pe peron, pina la venirea lui (a metroului). N-am prins loc sa sprijin una dintre usi, asa incit am ajuns in dreptul scaunelor. Acolo am deschis cartea si am inceput sa citesc. Tipul de pe scaunul din fata mea s-a ridicat si a zis ceva de felul ¨va rog, stati jos¨.

M-am asezat, recunoscatoare, am multumit si am dat sa citesc mai departe. De fapt chiar am citit mai departe, dar in paralel, multumita distributivei mele atentii, am rulat diverse ginduri:

De ce mi-a dat locul? Am imbatrinit? Da´ nu mai da nimeni locul la batrini. Oi fi galbena la fatza? A crezut ca mi-e rau? … Arat insarcinata? (Sint slaba.) Oricum, tot n-ar conta. Cind am fost insarcinata, o singura doamna mi-a dat locul ei, in 5 luni de sarcina evidenta. Poate totusi e de la virsta. Dar cind a trecut timpul? Mai ieri alaltaieri eram ridicata in picioare, si acum am ajuns deja la virsta la care pot eu sa ridic pe altii? (:P). Intr-un tirziu am verificat chiar daca omul nu flirta cumva cu mine. Verificare de principiu, facuta din cauza absentei altor posibile explicatii. De-ar fi fost asta situatia, prespun ca m-as fi prins din prima. Nu era. Si atunci?

Va rog frumos, cine poate, sa-mi dea posibile explicatii.

Mie imi place sa dau locul altcuiva, criteriul fiind capacitatea redusa a omului de mentinere a echilibrului. Dar celor ce citesc in picioare nu l-am dat niciodata.

Categories: eu

Lasă un răspuns