Intrecere cu timpul

Am impresia ca ceata de afara s-a transformat brusc in niste picaturi de ploaie,care cad cu o repeziciune uluitoare.Respiratia mea devine din ce in ce mai adanca si mai grea.Masinile care gonesc pe strazi parca au prins o viteza ametitoare.

Si am ramas doar eu,respiratia mea si bataile de inima,care parca stau sa se opreasca. Sunetele din jurul meu le aud intr-un ritm sacadat.Parca eu impietresc si timpul fuge pe langa mine.Sunt asemenea unei clepsidre uzate,careia nisipul nu mai tine cont de niciun obstacol in calea lui.Ma simt de parca as trai cu incetinitorul si viata se scurge pe langa mine cu o viteza relativa.

Incerc sa ma misc,dar mainile sunt mult prea grele.Nici picioarele nu vor sa ma asculte,parca prind radacini aici. Cu greu ma misc din loc,dar parca aerul e atat de dens,parca totul este impotriva mea..

Picaturile ce cad peste mine ma dor din ce in ce mai tare.Ma doare tot corpul ,e ca o durere ce vine din interior de undeva,si se resimte peste tot.

Am impresia ca alerg contra timpului si ca este un meci pierdut pentru mine.

Sunt atat de obosita,si lucrurile se misca atat de repede in jurul meu,incat sunt gata sa renunt.O sa adorm putin,o clipa,doua,oricum timpul si-a pierdut masura.

Avem atat de putin timp in viata asta si unii au atat de mare nevoie de el,cand altii il irosesc.