Hai la drum

Să-mi iau concediu? O glumă bună. Doar sunt în concediu de vreo 18 ani, când la 50 de ani am fost trecut pe linie moartă de don’ ministru MTTc. De atunci am destulă vreme să mă plimb însoţit de o mică “prinţesă”. De bagaje nu avem nevoie pentru că nu stăm mult pe unde mergem Avem nevoie doar de o tăşcuţă în care să ducem actele necesare („bolentinul” şi permisul CFR), un aparat de fotografiat, telefonul mobil care nu ştie prea multe, dar ne descurcăm cu el. Mai punem în acea tăşcuţă cheile de la casă şi cu asta gata. Deci, tăşcuţa nu-i prea mare, e făcută dintr-un material textil prin care să nu intre apa de ploaie la ce aveam în ea, are un cordon reglabil s-o putem atârna de gât pentru a avea mâinile libere şi cu asta am spus tot ce aveam de spus despre tăşcuţă.

Rutele pe care mergem sunt cele impuse de CFR. Fiind pensionar, moşu’ nu-şi permite prea multe excentricităţi. Se limitează la mâncarea pregătită de acasă şi o sticlă cu apă. Deşi „puiul mic” are doar cinci anişori, moşu’ a dus-o la Cluj, Târgu Mureş, Sebeş-Alba (pe role), Simeria, Hunedoara, Deva şi Arad. Să nu uităm Bucureştiul, pentru că acolo s-a născut „tat-su” şi are rude adecă bunici, unchi, mătuşi, veri şi verişoare. Aici ne-am dus atât pe Valea Prahovei, cât şi pe Valea Jiului, dar vorba cântecului fredonat molcom de “Glasul roţilor de trea”, cântec puţin adaptat: “Trenule maşină mică/ Unde-o duci pe Ionica?/ Din Craiova la Piteşti/ Şi-o dai jos la Bucureşti…”

Mai avem şi alte planuri pe care le vom realiza dacă ne ajută Dumnezeu, că doar de la alţii nu avem speranţe.

Dar tot „la drum” se numesc şi plimbările ce le facem prin burg sau pe malul Mureşului şi prin Pădurea Mamut situată pe dealul vestic al Bălgradului (Alba Iulia). Pe aici mergem cu rolele, cu bicicleta ori pur şi simplu „per pedes apostolorum”. Asta-i tot ce ne putem permite adaptat la statutul de pensionar al moşului.

Despre voiaj şi voiajori, despre materialele utilizate în călătorii, despre magazinele de unde se cumpără aceste materiale se pot scrie multe. Eu mă limitez la atât. Prezentarea realităţii în care trăiesc şi hoinăresc cât doresc.

Categories: eu

Lasă un răspuns