Goblenurile din viata mea

Daca pana acum eu eram cea care ii dadea leapsa Ramonei, de data asta mi-a dat-o ea mie. Cand eram mica mica ma ducea mama la tara si o vedeam pe bunica cum imi facea sosete sau cate o vesta. Asa a inceput prima mea pasiune. Sa fac hainute pentru papusile mele. A durat pasiunea asta destul.. dar la bloc nu imi venea sa le mai fac eu .. ziceam ca rad copii de mine.

Apoi mi-au placut goblenurile, dar nu stiam sa cos. Pe aceasi scara cu mine era o fata Lidia care stiam eu ca ea stie. Asa ca mi-a luat mama unul din acela pictat deja si m-am dus la ea. Fiind deja pictat l-am terminat repede. A urmat altul dupa schita. Era o fata cu un catel . Eram asa de pasionata de goblen, sa termin catelul ca lucram si noaptea. Mie plac cateii mult, nu degeaba am 3 caini. Aceste doua le am la mama.

Urmatorul goblen a fost cu o herghelie. Este mult mai mare. Inca nu l-am terminat, dar o sa-l termin eu. Nici nu ma grabesc. Cos acum mai rar dar il cos cu placere. Stiu ca multa lume nu intelege de ce ma “chinui ” eu sa-l cos, ca oricum s-au demodat. Fac goblenuri pentru ca este pasiunea mea, ca imi place sa le vad terminate de mine. Rezultatul muncii mele. Ma bucur ca Lidia mi-a fost vecina si ca m-a invatat sa cos.

Leapsa o dau la toti care intra din intamplare ( sau nu ) pe blogul meu.

Categories: eu

Leave a Comment