Ghid prin tara mea

Primesc vizita unui prieten din Canada. Vine pentru prima dată în România şi mă gândesc să-i arăt câteva burguri transilvane. Nu de alta dar vreau să-i arăt zona în care trăiesc eu. I-am comunicat să vină cu avionul la Bucureşti-Otopeni şi de acolo să mergem la Cluj-Napoca închiriind o Dacia LOGAN de la Autonom. Nu de alta dar mie-mi plac aceste autoturisme şi vreau să-i arăt şi lui că sunt bune, deşi tot mai mulţi sunt cei care preferă mărcile străine.

La data şi ora stabilite ne-am întâlnit şi din goana maşinii i-m arăt o mică parte din Bucureşti folosindu-mă de un GPS. Nu de alta dar nu mă descurc în Capitala noastră dragă şi prietenul meu doreşte să-l duc în zona stabilită cât mai repede.

Părăsim Capitala şi intrăm pe autostrada Bucureşti – Piteşti apoi pe Valea Oltului spre Sibiu, Capitala noastră Culturală. Drumul a fost destul de bun şi am mers fără oprire până la Cozia, unde am făcut un scurt popas pentru a se întâlni şi el cu „Umbra lui Mircea”. I-a plăcut ceea ce a văzut iar prin Râmnicu Vâlcea mi-a povestit despre echipa de handbal „Oltchim”. Ştia multe despre această echipă spre deosebire de mine care nu ştiam nimic în afara faptului că era o echipă de fete, de mai multe ori Campioană Naţională şi câştigătoare de trofee internaţionale.

Impresionat de locurile pe unde am trecut, am ajuns la Sibiu, unde am făcut o „haltă” de o zi. L-am plimbat pe jos prin centrul Sibiului, l-am dus pe la bisericile din zonă şi la Catedrala Mitropolitană, l-am plimbat prin parcurile Sibiului, pe la Cetatea Medievală apoi, ajungând din nou în Piaţa Mare, l-am coborât pe sub Podul Minciunilor în Oraşul de Jos să vadă ce a mai rămas din Uzina Republica despre care ştia câte ceva. A rămas plăcut impresionat de arhitectura unor clădiri, dar s-a simţit dezamăgit de lăsarea în paragină a unor obiective.

Nu am avut ocazia să-i arăt Muzeul Brukenthal pentru că era închis, dar i-am arătat un album cu fotografii din interiorul acestuia. Pe nesimţite a venit şi vremea să părăsim Sibiul, Am trecut în goană, dar cu viteza permisă de lege, prin Aciliu, Apoldul de Jos, Miercurea Sibiului, Miercurea Băi şi am ajuns în Sebeş-Alba unde am oprit la parcarea din centru pentru a-i arăta obiectivele din zonă. L-am dus şi la Râpa Roşie unde a fost impresionat de ceea ce a văzut. Pe un drum de câmp am ieşit din nou în DN 1 şi ne-am continuat drumul spre Alba Iulia (burgul Bălgrad, cum îmi place mie să-i spun).

Neputând trece peste pasarela de intrare în oraş, am intrat în aglomeraţia şoselei de centură şi de acolo pe nişte străzi lăturalnice l-am dus la mine acasă. După un binevenit duş l-am cinstit cu un „ghinars de prune”, pită, slănină şi ceapă udate cu must proaspăt. I-a plăcut acest ospăţ original şi a apreciat calitatea „ghinarsului”. Pentru a ne tihni am ieşit la o scurtă plimbare prin cetate. Încet s-a lăsat şi înserarea iar noi ne-am retras spre casă. În ziua următoare i-am arătat Catedralele Ortodoxă şi Romano-Catolică, Muzeul Unirii, Traseul celor Trei Fortificaţii, după care l-am coborât în Oraşul de Jos şi i-am arătat Aleea Scriitorilor. A urmat o nouă noapte petrecută la Alba Iulia şi dimineaţa am pornit spre Cluj-Napoca.

Am trecut prin Aiud unde l-am dus la Muzeul de Arheologie, am făcut un ocol pe la Ocna Mureş pentru a vedea ce a mai rămas din bătrâna staţiune belneologică, apoi am trecut prin Unirea şi Turda iar în final ne-am oprit la Cluj. Aici l-am plimbat prin centru, i-am arătat din exterior noua arenă de fotbal care încă nu a fost inaugurată, l-am plimbat prin Grădina Botanică, după care a venit vremea să-l duc la aeroport. Acolo, la despărţire, s-a arătat mulţumit de cele văzute prin locurile pe unde am fost, mai ales că nu i-am ascuns acele locuri mai puţin căutate din cauza paraginei în care au căzut. Nu a uitat să aprecieze călătoria cu Dacia LOGAN şi ne-am urat reciproc drum bun. El urma să meargă spre alte capitale europene, iar eu m-am dus să restitui Dacia LOGAN la Autonom şi să merg spre casă cu trenul.

Categories: eu

Lasă un răspuns