Gauri in suflet, gauri in tavan

Mergea pe strada,pe aceeasi strada pe care calca in fiecare dimineata cand se ducea la scoala.Mai putin in zilele cand nu se ducea,si atunci statea acasa si se uita in acelasi punct fix de pe tavan.Acolo unde tencuiala cazuse putin,si ramasese parca o forma care semana cu doua buze.

Ploua marunt afara.Parca era o ploaie plictisita,fara vlaga,neinteresanta.Era chiar enervanta.Pe asfaltul denivelat erau balti in care se oglindeau capetele trecatorilor de sub umbrelele negre,rosii,chiar albastre si galbene.

El nu avea umbrela.Cand plecase de acasa,inca nu incepuse sa ploua.Avea gluga de la hanorac trasa peste frunte.Mergea cu capul in jos,ca sa impiedice picaturile de apa sa ajunga pe ochelari.

Nu se grabea sa ajunga la scoala.Avea prima ora engleza,la care oricum nu era nimic interesant.Nici macar nu se uita unde pasea,chiar daca era vreo baltoaca.Adidasii lui oricum erau uzi pana la sosete.

Ajuns in statia de tramvai,pe refugiu nu mai erau decat cateva persoane,somnoroase si zgribulite de frig.Pana si tramvaiul care se vedea venind de departe parea posomorat.Toate erau gri in ziua aia.
Si-a spus in gand ca doua statii de tramvai o sa le mearga pe jos.Bine ca statea aproape de scoala.Altfel chiar ca ziua era compromisa,si iar se uita fix pe tavan,fix in locul unde cazuse tencuiala.

Mergand din nou domol,cu pasii-i grei,privirea i se ridica si cazu pe o pereche de pantofi lacuiti,impecabili.Nu-si putea explica cum de persoana in cauza reusise sa-si pastreze pantofii atat de curati in ciuda ploii.Nici macar un strop nu ii atinsese picioarele.

Si-a ridicat privirea mai mult,si vedea doua picioare drepte,subtiri,invelite intr-un dres de culoare neagra,peste care cadea o fusta scurta.Era imbracata cu un sacou asortat cu fusta si pantofii.In mana tinea o umbrela cu maner metalic.Avea o manichiura frantuzeasca impecabila.

A privit-o in ochii-i verzi,si pur si simplu i s-au inmuiat picioarele.Nu-si imaginase niciodata ca se schimbase atat de mult.Din adolescenta cu suvite impletita cu sireturi colorate si tenesi,se transformase intr-o femeie adevarata.

Si-a spus in gand ca probabil despartirea atat de puternica a determina-o sa se schimbe radical.
Ea inca nu-l observase.Asa ca el a coborat repede capul si a marit pasul,sa nu cumva sa-l vada.Se simtea penibil,mic si neinteresant pe langa ea.Ea era atat de frumaosa,si el era exact la fel ca inainte.Pana si hanoracul era de pe vremea cand ea inca ii spunea “iubitule”.

A mers intr-un ritm accelerat pana cand a simtit ca nu mai poate respira,inima ii batea atat de tare,incat avea impresia ca o sa lesine exact in dreptul camionului pe langa care trecea,si nimeni nu avea sa-l vada.

A intors capul,sa vada daca ea mai era in urma,dar n-a zarit-o.Probabil ca o luase in alta parte.Cu capul inca intors spre spate,rasufla usurat si inchide ochii.Apleaca capul din nou in pamant,isi scoate ochelarii,ii sterge lenes cu un servetel din buzunar si ii pune din nou la ochi.Ridica privirea,da sa faca un pas inainte,si imaginea din fata il izbeste.Era ea,cu sprancenele ridicate si zambetu-i emanand lumina si caldura.

I s-a oprit inima in loc.A dat sa scoata un cuvant,dar limba parca i se impleticea,si nu-l lasa sa zica nimic.Atunci ea incepe sa chicoteasca,ii atinge obrazul cu mana dreapta,si intinde buzele sa-l sarute pe celalat.El inchide ochii…si..

..si cand ii deschide vede din nou cele doua buze de pe tavan.Forma lor o imitau exact pe cea alor ei.A inchis ochii si a oftat adanc.S-a uitat pe geam si a vazut ca ploaia inca nu se oprise.Poate ar fi trebuit sa se duca la scoala,poate ar fi revazut-o.

Cat de mult ii simtea lipsa..

Categories: eu

Leave a Comment