Dorin si Fetita

motto: tu stii unde se afla catelul tau?

Dorin B. se arunca in scaunul masinii sale micute si porni catre apartamentul parintilor lui, in celalalt capat al orasului. Cainele familiei, o femela doberman de 9 ani, tocmai daduse ortu’ popii. Dorin era ravasit. Opri in fatza blocului si isi lua o punga de pufuleti si una de alune.

Mixul acesta il linistea mereu, desi de asta data nu avea la indemana un bax de berica pentru ca efectul sa fie complet. Urca scarile pana la etajul 4, unde maica-sa atarnase pe usa o micuta coroana de flori pe care scria “Fetita, nu te vom uita niciodata“.

Dorin avu nevoie de o clipa sa-si revina. Desi obisnuit cu senzatia de ameteala, fiind alcoolic inca din clasa a 9-a cand profa de chimie a trebuit sa-i smulga din maini eprubeta de alcool etilic, Dorin nu mai simtise niciodata cu asa intensitate cum pamantul ii fuge de sub picioare. Apasa pe clanta usii de la intrare. Clanta pe care o apasase de mii de ori in copilarie.

Patrunse in casa plina de amintiri si primul lucru pe care il vazu era o poza cu Fetita jucandu-se cu un os de plastic. O vazu pe maica-sa in pragul sufrageriei dar nu stia ce sa-i spuna. Se apropie de ea, o lua in brate si incerca sa ingane cateva cuvinte, insa maica-sa i-o lua inainte: Lasa, Dorinache, data viitoare ne luam labrador. Astia rezista mai multisor.

Categories: eu

Leave a Comment