Diverse

Astăzi am ajuns din nou pe malul Mureşului. Sunt singur. Ioana se plimbă cu frăţiorul ei, probabil prin parc, însoţită de „mami” ei. În aceste condiţii am dejugat boii gândului şi i-am lăsat să hoinărească în dragă voie.

Ieri am fost la Cluj cu Ioana. Nu atât de mult pentru a se plimba cu rolele prin frumosul oraş, cât pentru a mânca o pizza şi a bea o apă minerală. În Cluj sunt mai bune.

După ce am făcut nişte fotografii prin Piaţa Unirii şi Ioana în loc să se aşeze pe o bancă pentru a se odihni s-a aşezat lângă bancă ajungând cu cracii în sus, am plecat spre Parcul Central. Dar faza cu banca a fost aşa de hazlie încât moşu’ ei s-a grăbit s-o ridice cât mai repede fără să-i mai treacă prin cap ideea de a-i face o fotografie care oricum nu putea reda scena la valoarea ei reală.

În parc ne-am dus la lac unde ne-am plimbat cu barca, apoi ne-am dus la trambulina elastică pentru a sări, Ioana fără moşu’, şi la urmă s-a hintat, tot Ioana, cât a dorit pe leagăne şi căluţi. A mai folosit şi nişte tobogane dar timpul a zburat aşa de repede că nici nu ne-am dat seama când a trebuit să ne întoarcem la gară.

Am plecat spre gară şi din locul ştiut de Ioana am cumpărat pizza, apoi din gară apă pentru drum. Pe tren Ioana a făcut nişte fotografii, doar ce i-a plăcut ei, apoi… somn de voie până la Alba Iulia.

Acasă mumă-sa şi „tac-so” au început s-o certe cu năduf că-şi face „de cap” pentru că a fost cu moşi-so la Cluj. Ce proşti sunt cei mari. Au stricat o zi faină trăită de Puiu Mic. Ei nu pot înţelege că marea plăcere a Ioanei este simpla plimbare cu trenul. Dacă ar înţelege treaba asta, ar fi lăsat fata s-o ducă moşu’ ei de mai multe ori cu trenul.

Acum s-a înnorat. Probabil va veni şi ploaia, dar ce contează. Aerul este curat şi ziua de plajă ratată.

Prin burg se lucrează de zor. Vin alegerile. Portocalii se pregătesc intens. Ce contează pentru ei că „piatra”, un preparat sintetic adus din import, se crapă la puţin timp după utilizare? Treaba să meargă. Ce contează că balustradele metalice ruginesc la puţin timp după montare? Doar treaba să avanseze. Înainte sau înapoi, tot una e. Mai contează că dalele din treptele scărilor amenajate joacă şi se desprind? E bine şi aşa. Important este că treaba a mers. Edilii sunt mulţumiţi, bălgrădenii o duc cum o duc şi se descurcă aşa cum pot de pe o zi pe alta. Oricum treaba va merge înainte şi numai înainte.

Vin ai noşti, pleacă ai noştri, după care vin iar ai noştri. Treaba îşi continuă avansarea mai ales că tot ai noştri sunt cei care profită de pe urma ei. Doar banii la bani trag nu la pungile goale.

Din toate acestea îmi doresc un singur lucru. Dumnezeu să mă ajute pentru a o vedea pe Ioana la casa şi pe Bebe cu şcoala terminată, iar ei să se descurce în viaţă mai uşor decât m-am descurcat eu, căci şi IO m-am descurcat mai bine şi mai uşor decât s-au descurcat înaintaşii mei. În rest, ce mai contează. Timpul nu se opreşte în loc şi treaba va înainta odată cu timpul.

Categories: eu

Leave a Comment