Dezamagiri bolnavicioase

Aveam 9 ani cand am realizat prima cadere nervoasa a mamei dupa ce tata ne-a parasit pentru ca ea avea probleme cu drogurile si alcoolul. Tata era un scriitor ascuns printre vrafurile imense de carti prafuite. Stia exact unde unde se afla fiecare carte si chiar daca parea ca este un imprastiat si jumatate nu era asa. Fiecare foicica avea locsorul ei, toate erau aranjate la milimetru intr-un haos total.

Mama a avut niste parinti denaturati, probabil tocmai de aceea a devenit o alcoolica notorie. Se spune ca modul in care parintii isi educa proprii copii si modul in care isi manifesta autoritatea si afectiunea poate lasa o amprenta serioasa asupra puiului de om. Tocmai de asta mi-am propus sa nu devin ca mama mea.

De cand a fost evident faptul ca mama nu mai era in stare sa imi poarte de grija, si de cand fratele meu a fost indeajuns de mare incat sa poata lua decizii, el a preluat postul de “mama”. Dimineata avea grija sa ma trezeasca, sa-mi puna sandwichuri la pachet si sa ma duca la scoala. Ma mandream foarte mult cu el.

Nu-mi lipsea foarte mult afectiunea mamei, tocmai pentru ca era una de proasta calitate. In schimb, pe tata nu-l mai vazusem de cativa ani, si-mi era dor de momentele in care stateam in biroul lui si citeam iar el isi intindea degetele masurand pixul cautand idei pentru textele lui mult prea greoaie pentru mine.

Fratele meu era cu 5 ani mai mare decat mine si umbla cu cei mai draguti baieti din scoala. Din cauza asta mi-a fost imposibil sa pot sta de vorba cu vreunul. Nu puteam decat sa visez la ei. Nu mai avusesem niciun prieten. Bine, poate unul, dar acela fusese mult prea prost pentru mine. Eu eram genul de fata blonda cu zambet inocent pasionata de biletele de dragoste ascunse printre manecile bluzelor. Umblam in fuste lungi pana la genunchi si sandale cu bretele un pic cam prea largi pentru piciorul meu. Nu eram chiar asa o fata moderna ca restul colegelor mele. Eram modesta. Si totusi visam la cativa dintre prietenii fratelui meu. Eram chiar invidioasa ca el se duce la petreceri care nu erau de nasul meu. Multe fete de clasa a 7a se duceau la petrecerile lor. Eu de ce sa nu ma duc?

Intr-o sambata dimineata fratele meu mi-a spus ca diseara ma duce undeva. L-am intrebat daca mergem la vreo petrecere, si apoi mi-a facut cu ochiul. A fost cea mai fericita dimineata! Nimic nu mai putea schimba asta!! Nici faptul ca mama a cazut intr-un somn adanc pe la pranz dupa ce a luat vreo 5 diazepame cu o sticla de bere.

Toata dupamiaza m-am gandit daca vreunul din baieti o sa vrea sa stea de vorba cu mine. Ma simteam de parca eram in prima zi de scoala. Aceeiasi fiori din stomac.

Am ajuns in jur de ora 7 la petrecere. Multe fete, multi baieti. Aproape toata scoala era acolo, de la cei mai populari pana la fete de teapa mea. Mult timp am stat pe canapea uitandu-ma cu jind la prietenii fratelui meu cum dansau cu cateva fete. Mi-as fi dorit si eu sa fiu la fel de populara ca ele, sau daca nu cunoscuta, macar frumusica. Adevarul e ca ramele ochelarilor nu prea ma avantajau.

Se facuse aproape 2 dimineata si petrecerea deja devenise plictisitoare. Baietii jucau carti, unele fete barfeau pe la colturile usilor, eu stateam singurica cu un pahar de suc in mana. Apoi unul din baieti s-a apropiat de mine si mi-a spus la ureche niste lucruri pe care cred ca nici in visele mele cele mai frumoase nu le-as fi auzit. Mi-a spus ca stie cum ma simt, si ca si el a trecut prin ce trec si eu si ca a durat doar o mica perioada de timp pana a putut sa se integreze in grup. Fie vorba intre noi, era dragut foc!

M-a luat de mana si am mers intr-o camera alaturata. Vibram de emotii, mi-era teama sa nu fac ceva care sa ma puna intr-o situatie stanjenitoare, sau sa-l fac pe el sa se simta penibil. Eram cu adevarat stangace, si la propriu si la figurat! Tipul imi zambea mereu si parea atat de dragu, in momentul ala imi adoram fratele ca are asa niste prieteni. Apoi s-a intins sa ma sarute. Am inchis ochii si i-am simtit buzele apropiindu-se de ale mele. Am incercat sa-mi stapanesc tremuratul , insa fiorul care mi-a trecut pe spate in momentul in care limba lui mi-a atins buzele mi-a facut ca muschii de la abdomen sa mi se incordeze atat de tare incat a trebuit sa ma aplec. Am cam stricat momentul, insa fractiunea de secunda in care am stat atat de apropiati a fost atat de intensa..

Aerul persoanei lui imi lasa impresia ca pot sa ma incred in el fara niciun fel de frica. Mi-a pus mana pe umar si m-a intins usor pe pat. Era intuneric si mai ales faptul ca ochelarii imi alunecasera undeva pe langa perna facea ca eu sa nu mai disting decat siluetele persoanelor care mai treceau din cand in cand pe hol. S-a ridicat la un moment dat sa inchisa usa camerei in care ne aflam. M-a sarutat apoi pe gat cu un usor gadilat si mana lui se plimba alene peste bluza mea. Eram cu totul absorbita de moment. Simteam cum o ameteala ma ia si toata camera incepe si se invarte cu mine, mainile si picioarele mi le simteam din ce in ce mai grele, nu prea intelegeam ce se intampla cu mine..

Usa sa deschis scartaind usor, si parca l-am vazut pe fratele meu intrand cu alti 2 prieteni de-ai lui. De atunci imi amintesc doar franturi de imagini si de senzatii. Stiu ca am simtit o durere acuta in partea de jos, si apoi o usturime, iar pe fundal se auzea rasul fratelui meu distorsionat de bataile din pamle ale celorlalti. Lacrimi fierbinti imi curgeau din cand in cand pe obraji. Deveneam populara, dar intr-un alt fel. Intr-unul urat.

M-am trezit a 2a zi la spital cu o durerea ingrozitoare de cap. Stiam ce se intamplase, dar imi refuzam mie sa ma gandesc la asta. Singura persoana care imi ramasese aproape dupa ce tata ne parasise, ma tradase. A fost dezamagirea vietii mele. Doi ani nu am vorbit cu nimeni despre mi s-a intamplat, nici la scoala nu m-am mai dus. Mi-am petrecut restul adolescentei la un centru de copii abuzati sexual citind carti si visand la o alta realitate…

..la una in care mama mea ma iubea, tatal meu era un scriitor recunoscut, iar fratele meu era seful echipei de fotbal al scolii.

Categories: eu

Leave a Comment