Controlorul de bilete

Tren.Aglomeratie.Calatori ce stau in picioare.Nerabdare.Ganduri care duc la mare cuprind marea de oameni comparata cu o conserva de sardine intr-o baie de ulei.Masinaria cu ferestre mici care au lipite chipuri de oameni cu ochii mari putin scosi din orbite ,cu gene care ating sprancenele stufoase pieptanate neglijent duce catre mare.

Controlorul de bilete este un barbat scund cu o burta rotunjoasa ce i se iveste din camasa vizibil stramta si transpirata in zona axilei si cea a gatului.Spatele se inalta falnic spre gatlejul gros,iar gatul spre capatana acoperita cu par saten,usor carliontat terminat cu doi perciuni ce par ca se unesc undeva sub barbie.Ochii sunt mari,bulbucati ca si ai calatorilor si asta probabil datorita caldurii de nesuportat.

Ridurile de sub ochi formeaza pungi ,iar cearcanele il imbatranesc prematur pe cel ce taraie dupa el ,si nu langa asa-zisa geanta de postas,neagra,cu o bareta groasa proptita pe umarul apasat de greutaea-i necunoscuta.Picioarele ar vrea sa i se miste mai repede ,iar mainile terminate cu degete de pianist sunt insetate de aparatul de compostat bilete,dar bagajele ii sau in drum si el le paseste cu grija.

Calatorii sunt galagiosi,iar el este vizibil obosit datorita drumului lung si aglomeratiei care pare sa nu se mai termine.Urechile de tip roman sunt parca speriate si refuza sa auda strigatele care i se adreseaza din vagoanele deja stramatute,iar gura cu colturi ridicate si buze pline refuza sa se deschida.

Picioarele au inceput sa se taraie si sa se micsoreze,dar a venit o alta gara in care oamenii isi urca papornitele.Controlorul de bilete porneste in misiune si alti calatori ii vor face portretul,ii vor numara ridurile si le vor spune povestile din anii trecuti.
Eu am ajuns la mare.

Categories: eu

Leave a Comment