Clisee feroviare (Legile lui Murphy ceferistu’)

1. Vanzatorul ambulant, cel care zbiara “ziare, carti, reviste” isi va indrepta atentia catre calatorul care deja are o carte sau un ziar in mana. Daca in tot compartimentul, din 8 calatori unul singur citeste ceva, vanzatorul are impresia ca aluia are sanse sa-i vanda ceva. Se gandeste, mai mult ca sigur, ca ala e clar ca stie sa citeasca, iar de restul nu-i sigur. Asa ca de ce sa faca marketing ineficient? Andrei ar fi mandru de un asa marketer trecut prin viata.

2. Pe orice ruta feroviara din Romania, fie ca-i Bucuresti-Galati, fie ca-i Rosiori-Tg Jiu, exista un nefericit care cerseste pentru a-si pune o proteza ca lumea la picior. Dupa circa 10 ani de strans bani de pe la calatori darnici, nefericitul nu si-a pus proteza la picior, insa, se poate lauda ca are toate barurile din toate garile la picioare.

3. Cand un controlor iti zice “multumesc” dupa ce ti-a vazut biletul, ai doua optiuni. Prima: scoti aparatul de pozat ca sa te lauzi la prieteni ca, desi n-ai vazut insulita aia artificiala din Dubai, o minune a lumii tot ai trait. Sau, a doua: te cari dracului din compartiment, gandindu-te ce post misto o sa iasa pe blog, despre un controlor drogat.

4. Sansele ca atunci cand te urci in tren sa-ti gasesti locul neocupat de vreo babuta sau un nene pilit, sunt la fel de mari ca sanele lui Dinamo de a termina campionatul altfel decat in genunchi.

5. La ghiseu, cand cumperi biletul de tren, ai face bine sa ai discursul exersat bine. Orice sincopa, orice balbaiala te poate costa. O voce dogita si/sau ofuscata ti se va adresa oparit de dincolo de geamul slinos, explicandu-ti ca esti incapabil sa vorbesti, reprosandu-ti ca irosesti timpul cuiva, si, in principiu, sugerand ca te-ai nascut degeaba.

Categories: eu

Lasă un răspuns