Celui mai iubit

Ma uit in Adress Book si gasesc “Cel mai iubit”…Imi amintesc vag,candva el a fost cel mai iubit.Din acel an nu-mi amintesc decat sumar cum l-am intalnit.Ma astepta pe o banca in parc,ochii ii sticleau si mainile tremurau parca fara voie infinit prea tare sa nu pot observa.M-a sarutat cand aveam ochii deschisi si-ntr-adevar primul sarut a fost cel mai frumos din viata mea.

Apoi imi amintesc de ziua in care am avut primul spectacol la care a venit el.Statea in primul rand si tremura.La final m-a chemat pe aleea noastra,aleea viselor noastre pe care le incununam cu flori si petale crescute in beton.Am zarit ceva galben in intuneric,dar nici urma de el.Am mers sa ridic paloarea petalelor si din noapte l-a inaltat el.M-a sarutat si a fugit.

Si ultima amintire e ziua in care ne-am despartit.Mi-a spus ca o sa ma iubeasca o viata ,ca el a gresit.
Atunci mi-am dat seama ca nu l-am iubit,sau daca l-am iubit a fost atat de intens si de rapid ca nu mi-am amintit mai nimic.

Categories: eu

Lasă un răspuns