Bătrânii ăştia!

Ştiu. N-ar trebui să vorbesc urât despre bătrâni pentru că şi eu voi ajunge într-o zi ca ei şi se va vorbi urât despre mine, dar dacă mă gândesc mai bine, ori că vorbesc urât, ori că nu, tot aşa voi fi făcut moşneag, nu?

Cu bătrânii e treabă nasoală. Îşi pierd memoria, devin cicălitori, curioşi, încep să miroasă ciudat (cred că aţi simţit şi voi cum miros bătrânii), mai pe scurt, devin enervanţi.

Eu ştiu cum sunt bunicii mei. Cel puţin bunica din partea tatălui, când merg la ea mă întreabă mereu câte ceva. Cum ziceam, devin curioşi. Când nu mai are ce să mă mai întrebe, stă vreo două minute, iar apoi începe să-mi pună aceleaşi întrebări.

Uite dovada clară că bătrânii îşi pierd memoria. Atenţie, memoria, nu minţile, deşi unii îşi mai pierd şi minţile, săracii. Sper să nu păţesc aşa ceva, Doamne fereşte.

Câţi dintre voi mergeţi la biserică? Eu merg, mai rar, dar merg. Ei bine, acolo vezi oameni bătrâni. Se întâmplă ca mama să aibă o prietenă mai în vârstă. De fapt, are mai multe prietene în vârstă, dar aceasta de care vorbesc eu este chiar bătrână. De câte ori o văd, încerc să o evit, să nu cumva să mă vadă. Dacă a pus ochii pe mine în timp ce eu mă uitam la ea, atunci trebuie să o salut că doar sunt băiat educat, nu?!

Şi dacă o salut, deja m-am blestemat singur. Vine, mă prinde de mână, îmi pune o sută de întrebări şi face o mie de complimente şi salutări la adresa familiei şi la tot neamu’, iar cel mai enervant este că vorbeşte de parcă ar avea tot timpul din lume. Are o viteză de îţi vine să-ţi numeri firele de păr din cap până termină o frază. God.

Cel mai nasol lucru la babe este că sunt atât de compătimitoare, mai ales atunci când cineva din familie e bolnav sau când s-a întâmplat ceva grav.

Felul cum arată o babă este în aşa fel încât nu ai vrea să ştii că există. Tremură pielea pe ea. Ridurile sunt evidente, iar dacă îşi vopseşte părul, unghiile şi se rujează, atunci chiar e treabă nasoală, asta ca să nu zic că e piţipoancă. Aţi văzut babe piţipoance?

Moşii sunt mai cumsecade. E adevărat că, de obicei, aceştia sunt dominaţi de babe (cazul bunicului meu din partea tatălui meu), dar asta e. Ei sunt mai nostimi de obicei şi, chiar dacă îşi mai pierd memoria, nu te iau la întrebări până nu mai ştii cum te cheamă. Şi oricum n-am prea văzut moşi cocalari.

Adică asta mai lipsea! Babe piţipoance şi moşi cocalari şi dupaia chiar ziceam că noi românii suntem daţi dracu. Oricum suntem, dar din alte motive.

Credeţi că urâsc bătrânii? Nu-i urăsc, doar că nu-i prea suport, aşa cum nu suport persoanele low-motion şi trăsăturile de piţipoancă sau cocalar.

Categories: eu

Leave a Comment