Alesul lui Dumnezeu

Am citit şi am auzit adeseori că regele, oricare ar fi el, este alesul lui Dumnezeu. Dar cu ce este un rege mai bun decât cerşetorul de la colţul străzii? Oare ultimul nu este şi el alesul lui Dumnezeu pentru a fi supus unor multiple umilinţe în vederea întăririi credinţei lui? E drept că mulţi sunt şi şnapani, dar fiecare va plăti după faptele lui pentru că nimic nu rămâne trecut cu vederea.

Cu ce este mai bun un rege decât un preşedinte ales de popor ca unul să fie şi altul nu alesul lui Dumnezeu ca preferat? Preşedintele unui stat, oricare ar fi el, ar putea ajunge în fruntea acelui stat dacă Dumnezeu nu vrea? În urmă cu ani de zile am avut exemple concrete în fosta URSS. Dacă Dumnezeu nu a vrut pe unul sau pe altul în fruntea acelui stat, la puţin timp după numirea lor au murit. Alţii au avut alte sfârşituri, fiecare după cum le-a meritat. Deci, cu ce este mai bun un rege?

Dar oare forma de guvernământ a unui stat nu este cea dorită de Dumnezeu? Ştiu că sunt mulţi, hai să le zic atei, care contestă amestecul lui Dumnezeu. Şi eu am trecut prin astfel de faze. Nici eu nu sunt un bun creştin, dar cred în puterea lui Dumnezeu. Cred că El există şi ne-a programat încă înainte de a ne naşte aşa cum a ştiut că trebuie să fim. Evoluăm în gândire? Devenim mai inteligenţi şi mai culţi? Da, o facem, dar aşa după cum suntem programaţi şi când trebuie, uităm tot ce am învăţat. Şi roboţii sau PC-urile evoluează. Mai primesc câte o piesă şi devin mai performante, dar se şi defectează. Aşa şi noi, când trebuie să evoluăm primim câte un impuls în ceea ce numim gândire şi dezvoltând acea idee ne creştem gradul de performanţă. Dar ştim doar atât cât trebuie şi credem aşa cum ne pricepem: lăudând sau înjurând pe Dumnezeu. El nu se supără pentru toate acestea. Doar se amuză ştiind că aşa ne-a programat. Să fim buni, să fim răi, să fim credincioşi în exces, să fim hulitori, deci să fim aşa cum suntem fiecare din noi.

De aceea şi regii sunt ca şi noi. Buni sau răi, credincioşi mai mult sau mai puţin; dar şi preşedinţii sunt ca şi regii: mai buni sau mai puţin buni, mai credincioşi sau chiar atei.

Poporul respectă mai mult pe un Rege decât pe un Preşedinte? Se prea poate. Dar nu ştiu dacă poporul respectă mai mult un rege decât pe popa sau dascălul din sat. Nu ştiu dacă moşul meu era „leşinat” după rege pentru că nu am apucat să discut cu el aceste lucruri, dar pot să spun că îl respecta aşa cum respecta pe oricare alt om din sat. Nu ştiu dacă respecta mai mult pe Regii României decât pe Împăratul Austro-Ungariei, după cum nu ştiu nici dacă în viziunea lui comunismul era „o ciumă” sau doar ceva impus. Ştiu că îl apăsau cotele şi pentru a scăpa de ele s-a înscris în colectiv, dar la fel de bine ştiu că nici după aceea nu-şi bătea joc de lucru şi trăgea după el şi pe alţii. Ştiu că nu-şi bătea joc de oameni şi când am intrat în câmpul muncii mi-a spus să nu-mi bat joc de oameni, dar nici să nu las după ei pentru că mi se vor urca în cap.

Alesul lui Dumnezeu? În mod sigur. Fiecare dintre noi suntem aleşi de Dumnezeu pentru a face ceva, adică să facem ceea ce facem fără a bate monedă pe treaba asta. Şi ca atare nici MS Regele Mihai I de România, nici Preşedintele Traian Băsescu nu ar fi făcut ceea ce au făcut fără voia lui Dumnezeu. Fiecare dintre ei au primit în gând ceea ce trebuiau să facă într-un moment sau altul. De comentat putem comenta multe pe această temă, dar în final ajungem tot acolo: „Şi ne iartă nouă greşelile noastre precum iertăm şi noi greşiţilor

Categories: eu

Lasă un răspuns